Atitudini, metehne şi grimase politice
Notabilă
în creaţia lui Valeriu Mladin este relaţia dintre subiect şi imagine, înscrisă
întotdeauna în limite morfologice concise. Dezvoltarea temei alese presupune în
majoritatea cazurilor înserierea, fiecare parte a întregului constituindu-se în
variaţiune. Artistul îşi gândeşte proiectele da capo al fine, păstrând în discurs măsura optimă a poveştii de la
care porneşte, privite ca sursă iconografică. Naraţiunea nu împietează însă niciodată
asupra exprimării plastice, în mod paradoxal, lucrările păstrându-şi
independenţa faţă de scenariile aflate la baza lor.
Avem
de-a face cu un mod personal de judecare a actului artistic, a cărui
caracteristică fundamentală este jocul cu timpul, respectiv alegerea momentului
reprezentativ al unei succesiuni cinetice, de fapte ori evenimente. Rezumând, viziunea,
nu de puţine ori muzicală, cinematografică, coregrafică sau scenaristică,
trecută prin filtrul unor paşi tehnologici particulari, câteodată
experimentali, este convertită în semn plastic atemporal. Nu este de neglijat
nici apetenţa pentru abolirea spaţiului, fundalul suportului fiind preferat
decorului, să spunem, original.
Bestiarul
politic al lui Valeriu Mladin transcende simpla fabulă, caricatură sau critică
socială. Ceea ce contează este modul în care artistul a surprins şi transpus
atitudini, metehne, grimase şi numeroase alte adevăruri, în imagini verosimile,
seducătoare prin comicul lor de sorginte ludică.
Mai
mult decât oameni în costume cu capete de animale, altceva decât povestea
prozaică a politicii din România şi de pretutindeni, eventual un index
tipologic al jocului de-a (şi cu) puterea. Lighioanele politice create de Mladin
pot plăcea în contextul declarat al zămislirii lor, dar şi ca atare, prin
ineditul reprezentării sau dihotomiile propuse, între sobru şi grobian,
monumental şi derizoriu sau aparenţă şi realitate.
Este
momentul să menţionăm că nimeni dintre privitori nu se va identifica, nici
măcar în forul său lăuntric, cu seria de portrete în care, cu generozitate îi va
recunoaşte, fără nici un echivoc, pe alţii. De asemenea, ne putem pune
întrebarea dacă politicienii reprezentaţi sunt oameni cu chip de animale sau
animale cu corp de om. Aceste ambivalenţe nu sunt deloc întâmplătoare, fiind
puncte forte ale bestiarului.
Atmosfera
generală din proiectul Political Bestiary
ar putea fi descrisă sinoptic în relaţie cu Ferma
animalelor a lui George Orwell, Încercarea
de salvare a lui Piggy Sneed,
scrisă de John Irving, Un bestiar politic,
semnată de Eugene J. McCarthy & James T. Kilpatrick sau, de ce nu, cu albumele
Animals ori, în mai mică măsură, The Wall ale formaţiei Pink Floyd. În enumerarea
de faţă, şi-ar găsi un loc legitim şi Istoria
ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Lista poate continua mult şi bine, dar
cel mai important este că Mladin nu are de plătit tribut nimănui. Ideea din
spatele sesiunii sale de lucru este doar un pretext pentru căutări, inovaţii,
exprimare. Între ceea ce doreşte să înfiereze şi modul în care o face, avem
bucuria de a discuta despre artă.
Valeriu
Mladin se plasează, cel puţin prin latura ce include Political Bestiary, undeva la graniţa dintre fotorealism şi
megarealism, dacă acceptăm terminologia. Balansul dintre decis şi indecis,
exacerbarea detaliului sau jocul contururilor sigure, cu rol de delimitare,
sunt doar câteva procedee prin care accentuează realitatea celor reprezentate,
extrase din contextul lor original şi transpuse matricial într-un alt sistem,
deopotrivă coerent şi personal.
Mihai Plămădeală, curator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu