“Mirroring” or the Self in Mirror Writing
The mirror is the first place of self-recognition. With a single glance, awareness of the self emerges, and the totality of one’s own body in space becomes perceptible. It is a moment that connects inside and outside — as it always has, since the beginning of time. From the reflection in water by day, to the reflection in the window by night, to the ever-reflected self in the mirror, to the constantly staged ego in the selfie, self-perception gradually becomes an externally determined arrangement. The outer appearance suppresses the inner vision; the reflection in the other becomes the new condition of being, and its claim to reality is no longer questioned. Or is it?
In “Mirroring,” Valeriu Mladin shows us how much we actually need the mirror and why it is indispensable when it comes to questioning what is sold to us as reality — and what we ourselves artfully and artificially assemble and pretend to be our own reality. He also reveals how difficult it is to distinguish both from actual reality. In his puddles, the world, society, and the individual are reflected unfiltered — in all their manifestations, with all their flaws and awkward forms of representation — promising us the only possible truth.
Motif and reflection in his paintings thus become a play of being and appearance that ultimately turns both the artist’s narrative and our real world upside down. As a conceptual mise en abyme, this continues in the photorealistic rendering of the imagery, when the dialectic between naturalness and artificiality is brought onto the stage and all variants of this opposition are played through. What remains is a version of the world in which the question of the pure self once again finds its place, and we can once more surrender to the mirror stage — freely and without hesitation.
Ana-Maria Altmann
Expoziția Valeriu Mladin – Mirroring (Galeria ICR Viena, 14 iunie – 19 septembrie 2016; curator Anamaria Altmann) a revelat o inversare a privirii din perspectiva reflexiei în oglindă. Semiotica și estetica artei nu vorbesc despre oglindă doar ca mijloc de reproducere a unor reflexii ci și ca mijloc de transmitere datorită faptului că prin captarea imaginii și translarea ei într-un alt loc aduce în discuție afectivitatea. Oglinda nu este numai locul primei cunoașteri de sine ci și un obiect-simbol al unei cunoașteri perceptive existențiale. Imaginea rezultată acţionează într-o dimensiune care exclude orice percepţie olfactivă, tactilă sau auditivă, matricea sa devenind un element cheie pentru gestica existenţială şi siguranţa de sine a individului. Cercetând arta de acum câteva secole, „Autoportretul“ lui Parmigianino cu oglindă convexă (1523/24) ne va revela nu doar prezenţa oglinzii ci şi rolul ei în pictură. Să amintim aici perspectiva literară contemporană inspirată de acesta lui John Ashbery, fără a uita însă comentariile lui Giorgio Vasari:
„[…] per investigare le sottigliezzedell'arte, […] guardandosi in unospecchio da barbieri, di que' mezzotondi […], si mise con grande arte a contraffaretuttoquellochevedevanellospecchio, e particolarmente se stessotanto simile al naturale che non si potrebbené stimare né credere […]“.Estetica imaginii oglindite conduce spre un orizont al permanentei ambiguităţi, element-cheie pentru înţelegerea interpretării sferelor existenţiale aşa cum se manifestă ele în viaţa omenească. Imaginea este purtătoarea unei moşteniri complexe care întrupează în cel mai înalt grad valoarea capacităţii de problematizare a existenţei. Conceptul de oglindire este esenţialmente caracterizat de dualitate, indicând unirea simbolică a două elemente agregate – pe deoparte imaginea fără reflex absolut izolată într-o virtualitate dominată fizic, pe de altă parte vizualizarea optică reflectată ca entitatea materială. De la reflectarea diurnă în oglinda apei la reflectarea nocturnă în geamul ferestrei, la eu-ul reflectat în oglindă şi la permanenta punere în scenă a ego-ului în selfi-urile zilelor noastre, percepţia de sine devine treptat-treptat un aranjament determinat de factori externi. Efectul extern dislocă imaginea internă, oglindirea în altul devine o nouă condiţie a punerii în discuţie a propriului eu. Această abordare intelectuală de tip mise en abyme reglementează de fapt conţinutul reprezentării fotorealiste atunci când dialectica binomului naturalism-artificial este chemată să intre în acţiune pentru a declina toate variantele posibile ale acestei perechi de contrarii. Opera lui Valeriu Mladin are un aer de existenţă extra-temporală în ciuda cultivării surprinzătoare a unei detaliate analize a realităţii. Dimensiunea existenţială a unei agitații infinitezimale este dizolvată de artist prin recursul la tăcere mediatică readucând astfel în atenția societății transformarea în obișnuință a unor nevoi estompate. Lucrările lui ne obligă la reevaluare din postura de reprezentanți ai unei societăți contemporane pentru care timpul trece cu o viteză uluitoare.Bălțile lui Mladin oglindesc nefiltrate lumea, societatea și individul în toate formele de manifestare, cu toate tarele și stângăciile lor de reprezentare, promițând singurul adevăr posibil. Această reflectare demonstrează că oglinda este nu doar necesară ci de-a dreptul indispensabilă. Ea ne ajută să discernem ce ne este vândut ca realitate și ce ne imaginăm noi înșine prin construcții artificial-artistice că ar fi o realitate specifică. Și cât de greu este să le distingem pe amândouă de realitatea propriu-zisă. Motiv și reflex se transformă astfel în pictura lui Mladin într-un joc de-a aparența și realitatea care constituie în ultimă instanță substanța însăși a narațiunii artistului ca și a realității înconjurătoare, oferindu-ne o perspectivă inversă, de jos în sus.
Laura Altmann & Fabio Gianesi
#oglindiri,#valeriu mladin,#viena,#vienna,#exibition,#expozitie,#pictura,#paiting,mirroring,#vernisage,#nil mladin,#nicon mladin,#ana maria altman,#icr,#romania,#artist,#der spiegel valeriu,mladin,valeriu
mladin,arta,desen,fotografie,professor,expozitie,student,carbune, drawing,charcoal drawing,making of,pencil,alb
negru,black and white,photo,video, exhibition,contemporan,contemporary,art,performance,pictura, painting,sculpture,color,romanian,cocoa,oil
on canvas,muzeu,gallery,museum,arta contemporana,contemporary art,Romania,realism,expressionism,expressionism,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu