44 - GALERIA CARTURESTI - BUCURESTI - 2010



The laconic title of the exhibition makes direct reference to Barack Obama, the 44th President of the United States.
A decade ago one could not imagine the election of an Afro-American as the President of United States would ever be possible. The consequences of this event go beyond the sphere of global politics, acting as a catalyst that has initiated a chain of reactions that are currently producing fundamental transformation in the way humanity relates to democratic values and freedom.
Within this transformation process people all over the world are brought together at a trans-national level of global consciousness liberated of ethnic, cultural and race pressure.
This major event has released incredible amounts of creative energy in the international world of arts, generating new approaches and opening new communication paths for artists all over the world, liberating them and their public of any preconceived ideas.
Valeriu Mladin’s exhibition brings forth the several layers of political, historical, social and artistic issues linked to the presidency of the first Afro-American, all caught together in the symbolic power of a number: 44.
His exhibition tackles different topics of reflection related to this unprecedented event: 44 is the order number of the current U.S. President and the number of the shoe thrown at former President… The American democratic values embodied by Lincoln are brought into action more than 150 years after, by the election of Barrack Obama as the President of the U.S. The ethical and freedom issues related to Guantanamo are brought up for debate, as well as the September 11 tragedy and the Nobel Prize for Peace awarded to Obama.
Mladin’s exhibition is conceived as an artistic discourse that would raise questions, without being afraid of generating controversies. His large canvases stand out as incarnations of the main issues related to this major global scale event of the 21st century.




Pe fondul marii crize mondiale (mai întâi financiare, apoi economice şi sociale), declanşată în America, alegerea unui preşedinte de culoare în fruntea celui mai puternic stat al lumii a fost percepută pretutindeni ca o biruinţă fără precedent a democraţiei şi ca o exemplară manifestare de exprimare a libertăţii. Acest fapt, un miracol de neimaginat chiar şi numai cu o generaţie în urmă, nu putea să nu dea naştere, inclusiv în România, la reacţii în planul expresiei artistice.
Înscriindu-se într-un mai amplu curent de admiraţie şi de simpatie generală faţă de promovarea reală şi dezinhibată a valorilor originale şi autentice din „lumea liberă”, expoziţia 44 celebrează descătuşarea conştiinţelor colective şi transnaţionale de atâtea nedrepte şi prelungi frustrări (etnice, rasiale, culturale… ).
O răsturnare la cel mai înalt nivel şi de asemenea anvergură a unui status quo administrativ ce părea a fi definitiv fixat în conştiinţa colectivă, a generat o stare de spirit tonifiantă în medii dintre cele mai diverse. De aceea, complet eliberată de prejudecăţi, arta produsă până acum în diferite colţuri ale lumii pe această temă poate să şarjeze în voie.
Proiectul 44 este o trimitere codată în cheie americană la Barack Obama: 44 corespunde numărului de ordine al actualului preşedinte, dar este şi măsura pantofului azvârlit cândva de un ziarist în direcţia predecesorului său.
 Prin tratarea dinamică şi prin răsturnarea echilibrului artefact (turnurile newyorkeze gemene World Trade Center) – natural (cerul diafan) în fiecare dintre cele patru secvenţe înlănţuite cronologic, SKY este o subtilă meditaţie asupra efemerei trufii omeneşti (simbolizată aici prin arhitectura îndrăzneaţă) în faţa „veşniciei” clipei.
Derutat de o uşoară confuzie a preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Barack Obama a avut o ezitare fulgurantă la rostirea jurământului în momentul învestirii sale ca preşedinte al Americii şi, astfel, ceremonia a trebuit să fie reluată a doua zi, într-un cadru restrâns. Ipostaziind mâna stângă a preşedintelui aşezată pe aceeaşi Biblie pe care o folosise şi Abraham Lincoln la învestitura sa din 1861 (susţinută de mâna înmănuşată a soţiei sale) în momentul primei depuneri, REPLY are o încărcătură premonitorie. Repetarea actului solemn poate fi interpretată ca un semn al posibilei realegeri în funcţie a lui Barack Obama, aşa cum s-a întâmplat şi cu Abraham Lincoln în 1864.
CADILLAC vorbeşte despre preocuparea obsesivă a asigurării securităţii absolute pentru „cel mai puternic om al planetei”, vulnerabil uneori doar la… un pantof azvârlit !
Pânzele îngemănate BLUE VELVET, RED VELVET vor să fie o parodie a titlului filmului din 1986 al lui David Lynch – Blue Velvet. Fundalul, simbol emblematic al ieşirilor importante ale Preşedintelui în faţa naţiunii, este pictat în negativ, simbolul fiind personalizat prin inserarea a două elemente cu referent implicit: pantoful şi numărul 44.
THE WHITE HOUSE sugerează în spirit ludic (exotismul personajelor zoomorfe în curtea Casei Albe) şi cu o înşelătoare ironie (contrar aparenţelor, grilajul nu este al unei grădini zoologice, ci chiar cel al reşedinţei oficiale a executivului american !) spiritul nou instaurat într-un loc pe care schimbarea părea a nu-l putea atinge.
Morfingul alb-negru GRADIENT juxtapune „în oglindă” cunoscuta statuie de marmură a lui Abraham Lincoln (realizată de Chester French pentru Memorialul Lincoln din Washington) cu o statuie imaginară din bronz a lui Barack Obama. Asocierea este o trimitere directă la filiaţia dintre ideologiile politice şi proiectele reformatoare ale celor doi preşedinţi americani.
Mesajul pe care îl transmite lucrarea GUANTÁNAMO este în mod deliberat uşor ambiguu: jocul orizontal-vertical al benzilor roşii (cu trimitere la steagul american), suprapunerea însemnelor claustrării din prim-plan peste imaginea Preşedintelui... Intersectarea simbolurilor, reduse la forma lor esenţială, urmăreşte să declanşeze reflecţii legate de dificultatea îndeplinirii uneia dintre sarcinile majore pe care şi le-a asumat Barack Obama – deplina respectare a drepturilor omului.
Înalta recompensă acordată anticipat – PEACE NOBEL PRIZE, în absenţa unor realizări notabile reale dar cu nădejdea în posibile merite ulterioare pe tărâmul dezarmării, face dovada încrederii unanime cu care Barack Obama a fost învestit încă de la începutul mandatului său.
Anunţând un proiect de o mai mare anvergură, aflat într-un avansat stadiu de lucru în momentul de faţă, galeria portretelor pictate cu cacao explorează o tehnica de lucru originală, încercând totodată să supraliciteze redarea unor detalii şi să forţeze deformări vizuale cu efecte plastice, până la limita păstrării caracterului recognoscibil al imaginii lui Barack Obama.

























































Un comentariu: