Of Skin and Hides. Political Bestiary III
Valeriu Mladin is one of the prominent representatives of Romanian figurative art, a keen observer of the human body, and a teacher who remains forever in the memory of those he has guided. Between the Romanian tradition of the French “school” type, positioned along the axis of classicism–impressionism–lyrical abstraction, and the rigorous, hyperrealist drawing with dense, carnal valuation and unrealistically precise highlights of light, taught and practiced by Mladin, a natural rift occurs.
Whether he creates self-portraits in various poses and formats or studies, in the smallest details, the anatomy and physiognomy of humans and animals, the artist has been working constantly, for over twenty years, strictly in the realm of painting, drawing, and photography.
After a youth dominated by experimentalism, in the 1980s and 1990s—when he worked in drawing, installation, happening, and performance, both individually and in collaboration with his wife, Carmen Paiu—by the late 1990s he began practicing large-scale painting, with vivid subjects inspired by surrounding reality. The figures are either self-portraits or portraits of close ones, painted in compact screens and strokes, with expressive accents of color added over the faithful atmosphere of the rendered setting, like short-circuits.
Now, thirty years after the fall of communism, the author of the installation Ten Years After, which in 1999 paid homage to the victims of the Romanian Revolution at the National Museum of Art of Romania, presents Political Bestiary III, an impressive series of human–animal portraits with direct allusions to political personalities, historical or contemporary. The series is openly ironic towards demagogy and moral emptiness, while the “uniform effect” is countered by the cuteness of innocent animals, who compensate authority by replacing it with obedience and naivety. The animals are mysterious, their character traits being strictly interpreted by humans, who have invested them with various psychologico-mystical-magical attributes—slippery (like the snake), fearful (like the hare), sweet-talking (like the cat), foolish (like the sheep), aggressive (like the boar), etc.
A great lover of animals, Valeriu Mladin gives them power by symbolically decapitating dictators or commanders and replacing them with their brothers and sisters from neighboring species. His approach recalls the album Animals (1977) by Pink Floyd, combined with a protest spirit that fights against the system and corruption, in a hippie–anarchic note, all transposed into drawings of impressive dimensions, executed with great technical, formal, and structural precision.
Valeriu Mladin changes conceptual skins with each new work and, through his intense exercises of observation, skillfully discharges a perennial reality, taking photographs in the imaginary.
Simona Vilău
Despre piele și piei. Bestiar politic III
Valeriu Mladin este unul dintre reprezentanții de marcă ai artei figurative românești, un fin observator al corpului uman și un profesor care rămâne etern în mintea celor pe care i-a îndrumat. Între tradiția românească de tipul „școlii” franceze, plasată pe axa coordonatelor clasicism–impresionism–abstracție lirică, și desenul riguros și hiperrealist, cu valorație densă, carnală și accente de lumină ireal de exacte, predat și făcut de Mladin, se produce automat un clivaj.
Fie că se autoportretizează în ipostaze și pe formate variate, fie că studiază, în cele mai mici detalii, anatomia și fizionomia oamenilor și animalelor, artistul lucrează constant, de peste douăzeci de ani, strict în zona picturii, desenului și fotografiei.
După o tinerețe dominată de experimentalism, în anii ’80 și ’90, timp în care a lucrat desen, instalație, happening, performance, atât singur, cât și în colaborare cu soția sa, Carmen Paiu, la finalul anilor ’90 a început să practice pictura de mari dimensiuni, cu subiecte vii, inspirate din realitatea înconjurătoare. Figurile sunt fie autoportrete, fie portrete ale unor oameni dragi, pe care le pictează în ecrane și tușe compacte, cu accente expresive de culoare, adăugate peste atmosfera fidelă a redării cadrului, ca niște scurtcircuite.
Acum, la treizeci de ani de la ieșirea din comunism, autorul instalației Ten Years After, care prezenta un omagiu victimelor Revoluției române la Muzeul Național de Artă al României, în 1999, expune Bestiar politic III, o serie impresionantă de portrete omenesc-animaliere, cu aluzii directe la personalități politice, istorice sau contemporane. Seria este vădit ironică la adresa demagogiei și goliciunii morale, iar „efectul de uniformă” este suprimat de drăgălășenia animalelor nevinovate, care compensează autoritatea, înlocuind-o cu obediență și naivitate. Animalele sunt misterioase, trăsăturile lor de caracter fiind strict interpretate de oameni, care le-au investit psihologico-mistico-magic cu diverse însușiri – alunecoase (ca șarpele), fricoase (ca iepurele), mieroase (ca pisica), proaste (ca oile), agresive (ca mistrețul) etc.
Un mare iubitor al necuvântătoarelor, Valeriu Mladin le dă putere, decapitând simbolic dictatorii sau comandanții și înlocuindu-i cu frații și surorile lor din speciile învecinate. Demersul este unul care aduce aminte de albumul Animals (1977) al trupei Pink Floyd, combinat cu un spirit protestatar ce luptă cu sistemul și corupția, într-o notă hippie–anarhică, totul fiind translat în desene cu dimensiuni impresionante, realizate cu mare atenție tehnică, formală și structurală.
Valeriu Mladin schimbă pieile conceptuale cu fiecare lucrare nouă și, prin intensele sale exerciții de observație, descarcă cu virtuozitate o realitate perenă, făcând fotografii în imaginar.
Simona Vilău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu